RCE - creaţii proprii

Metaforele tind sa-ncarce poezia,
Cand gandul meu grabit, doreste sa-ti inchine
Doua, trei strofe-mbalsamate cu iubirea
Ce tocmai ma impins sa-ajung drept rob la tine.

Glorioaselor tăceri de altădată,
Osanale in salve le ridic,
Chiar de-au fost extrem de orgolioase
In fond... tu insă le-ai ghicit.

Destoinic, timpul impleteste,
Dulceata vietii cu amarul
Si indelung ma amageste
Carpind din zilele-mi cu carul.

De ar vorbi tăcerea…
Din buzele-ți inchise,
Si mi-ar sorbii plăcerea
Cand bratele deschise…

O clipă de recunoștință,
Un sentiment năucitor
Aș vrea să-l mai trăiesc odata
Să nu mai simt veșnicul dor.

Ce bine e sa locuiești într-un ascuns...
Nici gând, nici dor nu te mai tulbură
Și nimănui nu-i dai prilej de-a fi răpus,
Sub firea-ți fragedă ce înca umblă.

Si vreau sa stii ca fara tine
O zi in plus mai trista ar fi,
Iar speranta de mai bine
S-ar ruina din prima zi.

Se intind maretii nori peste intregul sat
Si sufletu-mi cu jind palpita,
Strapung cu gandul tot ce am visat,
Dar visu-mi pare o enigma .

Sunt doar un simplu amator,
Prin viata asta trecatoare
Stiu sa imit, ca fiecare
Un zambet fals, plin de umor.

Trei fire albe de narcise...
Un timp placut ce iti starneste
Melancolia unor vise,
Ce s-au pierdut ca-ntr-o poveste.