răscrucile viilor

Autor:arfy


Adăugat de: arfy

miercuri, 27 mai 2015

noapte, nu-mi ascunde somnul
din brațele înnodate de vise
și nu-mi trimite gândul,
ca pe un copil orfan
la răscrucile cerului,
spulberându-mi trăirea
ca vântul colbul
în vârtejurile amiezilor fierbinți -

cu ramuri răsfirat-aplecate
ca un salut din curțile regale
te aștept să vii, fără urme de pași,
ca o negură pe luncă;
să te acopăr
sub coroana întinsă
cu un evantai înflorat
din mâna unei prințese,
să inspirăm mireasma ierbii
și a florilor de câmp
îmbălsămate în licoarea dimineții…

- vântu-mi șuieră în frunze doina,
să-mi mângâie încrestările
de iatagane ale vremurilor
de pe o platoșă medievală -


vezi mai multe poezii de: arfy


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

cu ramuri răsfirat-aplecate
ca un salut din curțile regale...foarte frumos

Este o poezie foarte buna , valoric, din punctul meu de vedere .
Adina Speranta
joi, 28 mai 2015



Foarte frumos , mi a plăcut !
mirimirela
miercuri, 27 mai 2015



Foarte frumos asezi cuvintele!
stomff
miercuri, 27 mai 2015