Una dintre bătrâne - Rainer Maria Rilke

Paris

Uneori, când seara (nu-i ciudat?),
clătinând din cap, se-opresc deodată
și sub pălăria lor și-arată
un surâs cârpit, neîncetat.

Lângă ele-atunci se-naltă-o casă
nesfârșită, și te țin atras
prin enigmă lor chelboasă,
pălărie, pelerină, pas.

Și prin mâna care-n așteptare
de sub guler te-ar dori sfios:
că și cum ar vrea să-și infășoare
mâna-ntr-o hârtie de pe jos.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.