Răpirea - Rainer Maria Rilke

Copilă, de slujnice-adesea fugise
să vadă cum noaptea și vântul, mai clar,
(căci altfel din casă apar)
izbucnesc afară deschise;

dar nici o furtună n-a rupt
noptaticul parc uriaș în bucăți,
cum al ei cuget îl rupse abrupt

când el de pe scara de mătase deoparte
a luat-o, ducând-o departe, departe…

până ce totul trăsură era.

Și neagra trăsură-i simți că miroase,
în urmă stârnind urmărirea
și primejdia grea.
Și-un rece-i păru că trăsura-mbrăcase,
și neguri și friguri erau și în ea.
Pe față ea mantia-și trase
și părul și-ntinse ușor sub veșmânt
și vorbe-auzi, de strain și cețoase:
Cutineeusunt.




Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.