Bătrânul orb, ce stă pe pod și-i sur
ca piatra de hotar a nu știu cărui
regat, e, poate, cel cui n-ai să-i dărui,
nici iei ceva – cu zodiile-mprejur;
e, poate, miezul fix al lumii noastre
în jurul cărui curg planeți și astre.
E cumpăna dreptății pusă-n calea
atâtor căi rătăcitoare-n gol;
obscurul vad prin care treci în valea
de dedesubt a unui neam frivol.
Distribuie: