Pisica neagră - Rainer Maria Rilke

Un spectru nu-i o-ntindere neplană
de care văzu-ți s-ar izbi sonor;
oricât de ager, însă,-n neagra blană,
topește-se așișderi unui nor;

cum celui care,-n culmea furiei oarbe,
îi încetează urletul subit
când în adâncul perinii se-absoarbe,
după ce tot mai sus va fi suit.

Privirile ce,-asemeni unui ac,
vor fi străpuns-o, zice-s-ar că,n sine,
le-nchide, pentru ca să mediteze
asupră-le, în moțăit posac.
Doar că, fără ca tu să ai habar,
dezmeticită, iat-o-ntr-o secundă
fixându-ți-le pe-ale tale, treze –
în timp ce,-ntr-ale ei, te vezi pe tine,
în gema care pare să te-ascundă
ca pe-o gânganie moartă-n chihlimbar.


Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.