Dacă te tulbur, Doamne... - Rainer Maria Rilke

Dacă te tulbur, Doamne, din când în când, și eu,
ca pe-un vecin, bătându-ți în ușă – e că mie,
care te aud cum sufli,-n strălunga noapte, greu,
mi-e limpede că singur te afli în chilie.
Iar dacă, însetat, duci dorul apei,
nu-i nimenea garafa să ți-o dea.
Ascult mereu – te lasă-n grija mea,
fă-mi semn și vin: vecinul tău aproape-i.

Perete,-ntre noi, din întâmplare,
este subțire și ar fi de-ajuns
un singur strigăt, ca să-l vezi străpuns
și, făr' de larmă,
cum se darmă
preatăcut.

Din chipurile tale, peretele-i făcut.

Și ele,-n față-ți stau, ca niște nume.
Iar dacă o lumină,-n mine, naște
ce-adâncurile tale le-ar cunoaște, –
se-ntunecă, sclipind în câte-o ramă.

Ci simțurile mele se destramă
și, fără tine,-s un străin pe lume.


Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.