Stătea la ceai cu ceilalți. La-nceput,
mi s-a părut că ceașca, nu de ansă
o ține. A surâs, apoi, ca-n transă,
iar zâmbetu-i durea. Au început,
apoi (după ce blondul ceai din cești a
fost, în sfârșit, băut), să se preumble
vorbind, râzând, prin casă. Ca-n penumbre
călca, timid urmându-i pe aceștia,
și parcă pe furiș, cum una care
urma, în fața tuturor, să cânte;
ca pe un iaz, luminile răsfrânte
jucau în ochii ei cu ape clare,
înveselindu-i. vrând să nu doboare
nimic, ca printre stavili mari pășea,
pe care depășindu-le, părea
că nu va să mai umble, ci să zboare.
Distribuie: