Ce singure - Rainer Maria Rilke

Ce singure puteți fi – de la voi
poeții-nvață, fetelor să spună:
ce-i depărtarea-nvață de la voi,
cum ce-i vecia, de la stele, voi
aflați, de când răsar pân' or să apună.

N-ar trebui nici una dintre voi
să fie-a unuia cu ochi ce ard
văzând femei; pentru că,-n gându-i, voi
tot fete sunteți. – Și-i păcat, prin voi
magia s-o destrami, ca pe-un brocart.

Lăsați-l singur în grădina-n care
veneați, – rămase veșnic la aceeași
etate, când, ieșind din casa-n care
lăuta-l aștepta în cui, aleea
și-o măsura, pe gânduri, cu pas mare.

Lăsați-l!... Seara, palide, ca-n vis,
și chip, și voce,-ntr-însul, vi se fac.
Dragi drumurile lungi și goale i-s,
nu vagul alb de sub umbrosul fag, –
bârlogu-i liniștit i-e, și el, drag.
... V-aude glasu,-acum, tot mai departe
(printre-ale celor ocoliți de el)
și-l doare, ascultându-l înde el,
că și-alții au de muzica lui parte.



Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke