Cântecul orfanei - Rainer Maria Rilke

Sunt un nimic și-am să rămân nimic.
Să fiu o ființă, regnu-mi e prea mic;
dar, și crescând, voi fi tot o umilă
făptură... Mame, tați, fie-vă milă!

Cine m-ar lua în grijă, oare?
M-au secerat 'nainte să fiu pâine.
E prea devreme, astăzi, să-i fiu folositoare
cuiva, și prea târziu e mâine.

Nu ies din inu-acestei prea vechi rochii:
pare a-i fi eternă pânza;
cred că vedea-mă-vor și ochii
lui Dumnezeu din ceruri, tot într-însa.

Averea-mi e acest lung păr,
podoabă făr'
de-nsemnătate, – dragă cândva unui iubit.

Acum, de nimeni nu mai e iubit.



Traducere Șerban Foarță

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.