Somn (*) - Radu Gyr

Se'nchid ferestre albe prin lalele.
Adorm lăcuste de argint brumat.
Ciupercile se culcă sub umbrele,
și numai călțunașii-au așteptat

să vină seara, ca să-și pună pinteni
la micii lor conduri voevodali
și să colinde parcurile, sprinteni,
schimbați cu toții'n fluturi vesperali.

De-acuma luna – pasărea măiastră –
s'a coborât să doarmă în cais...
E ceasul când păpușile din vis
ies, lunecând, din casă, pe fereastră,

se prind în horă albă prin sulfină
și văd cum pleacă irișii din cer,
s'aducă jos, în cofe de lumină,
parfumuri noi și stropi de colier.

E ceasul când prin crinii de oglindă
se lasă heruvimi cât o petală
să stingă lămpi și candele s'aprindă –
și când, pribeag, cu barbă de cerneală,

câte-un pitic, ducând o stea în cârcă,
se-oprește sub o tufă de aglici
și, răzimat încet de-o mânătârcă,
și-aprinde pipa la un licurici.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr