Leșul - Radu Gyr

Zvârlit de ape, putrezea în stuf,
răscopt dogorii crâncene din slavă.
Sub muște verzi, duhoare și otravă
vărsa din ticălosul lui burduf.

Greu ne robea priveliștea grozavă,
nu lăcrima o frunză din zăduf...
Tu suspinai și-un tremur de zuluf
se întrista pe tâmpla ta suavă.

Te-ai aruncat de gâtul meu. Plângeai.
Te-am strâns la piept și gura ta de floare
m-a-nmiresmat cu clipa ei de rai.

Și, beți, pierduți în sfânta sărutare,
ne scufundam iubirii fără grai,
uitând cum moartea zumzăie sub soare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.