Bunicii - Radu D. Rosetti

Albiți de vreme și necazuri,
La gura sobei, povestesc.
- Știi tu când pentru prima oară
Ți-am spus atunci că te iubesc?
-O, da, zâmbește blând bătrâna,
Și eu ți-am dat, spre amintire,
Din părul meu, o buclă de-aur,
Ca semn de vecinică iubire.
- O țiu,moșneagul îi răspunde.
Și printre foile-nvechite,
Șuvița de-aur i-o arată,
Simbol de zile fericite.
Plângând ca doi copii, alături,
S-au sărutat pe frunte, dulce.
Târziu de tot, în acea seară,
S-au dus bătrânii să se culce.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Radu D. Rosetti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.