Se stinse candela - Rabindranath Tagore

Se stinse candela la capataiul patului meu - si in zorii zilei ma trezi o data cu cantatul pasarilor.
M-am asezat in fata ferestrei si am incercuit parul meu cazut in lungi valuri pe spinare - cu o coroana de flori.
Tanarul calator veni de-a lungul strazii invaluit in ceata fermecata a diminetii.
Un lant de perle ii atarna de gat si razele soarelui se zbateau in lumina coroanei lui.
Se opri in fata portitei mele si plin de dragoste imi spuse: "-Unde este dansa?"
Sfioasa, nu putui sa-i raspund:"Ea - tinere calator - sunt eu - sunt eu."


Ziua incepu sa se intristeze - si candela inca nu se aprinsese.
Ingandurata - imi netezeam firele parului meu.
Tanarul calator soseste in carul sau luminat de razele soarelui ce-si culcau maretia.
Caii sa spumegau - si haina-i era plina de praf.
Cobora in fata portitei mele si cu o voce obosita intreba:"-Unde este dansa?"
Sfioasa, nu putui sa-i raspund: "Ea - drumetule obosit - sunt eu - sunt eu."


E noapte de april. Lampa imprastie viata in toate ungherele camerei mele.
Zefirul de miazazi bate linistit.
Papagalul galagios se odihneste in colivia lui.
Ilicul imi poarta culoarea paunului si mantia-mi e verde ca iarba ce abia rasare.
Langa fereastra - trantita pe podeaua odaii, pandesc tacerea strazii.
Prin noaptea neagra - imi soptesc fara incetare: "-Aceea - drumetule necajit - sunt eu - sunt eu."

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.