Eu, înnegrită de spaimă,
încerc să-mi apropii visul
în care tu te îndepărtezi
odată cu şuvoiul de sânge al zorilor.
închid ochii.
îi apasă şi pe ei neputinţa noastră.
îi macină şi pe ei tristeţea-mumie.
Am dat de fundul sacului, iubire.
Ne-am dat cu ei.
Le semănăm cenuşa noastră la poartă.
Putregaiul ăsta care îmi stă în gât
şi pe care nu îl pot smulge de acolo.
Distribuie: