Afară este timp călduț.
În parcul universității,
Obosit de ritmul vieții,
Un adormit animăluț.
Negru-i ca noaptea de april
Cu stropi de alb ca niște stele,
Comod sforăie subtil
Adormit de cântecele
De iarbă și de păsărele,
Inocent ca un copil.
Burtica moale se ridică
Cum crește un aluat la cald,
Și își ascunde coada mică
Între sine și asfalt.
Văzându-l ațipit astfel,
N-am îndrăznit să îl trezesc
Pe cumintele cățel
Din al său vis îngeresc,
Scăldat în pace și-odihnă,
Mângâindu-l o lumină
Pe păru-ntunecat și lins,
Pe care liniștea a nins.
vezi mai multe poezii de: Sofia T
Detalii poezie:
Distribuie pe: