Texte sau Proză:

Poezia este fereastra deschisă a sufletului către semenii noştri.

Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? Se pare,[...]

“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că[...]

Poezia e mireasma sufletului căutător de frumos!

În rondel deşi subiectul se concentrează în cuvinte puţine, laconismul lor bine structurat poate fi şi sta la înălţimea artei poetice şi [...]

Dacă astăzi ar fi ultima zi în care aş putea să îţi vorbesc, aş alege să tac; te-aş privi ca şi cum soarele ar străluci pentru ultima dată şi apoi[...]

Poezia este acea floare a cugetării prin inspiraţie, care îşi deschide petalele în faţa cititorului şi îi umple sufletul cu balsamul său de aur[...]

La răscruce de drumuri

Dragostea pentru minunile creaţiei lui Dumnezeu, trebuie să fie sursa primordială a inspiraţiei, pilonul cel mai puternic susţinând frumuseţea creativă a[...]

Poezia este izvorul virgin al sufletului care tinde spre aspiraţii înalte pe scara spiriuală a valorilor umanităţii.

13.X.74.Celebritatea nu trebuie să facă dintr-un om onest, un om lipsit de scrupule şi de bun-simţ. Chiar dacă ai un grad de cultură superior celor din jurul tău[...]

       5.X.74.E ora 10,30 p.m. Mă aflu în meditatorul internatului liceulului A.T.L. Sunt elev în anul II B. E linişte. Etajul[...]

Linia melodică a poeziei prin frumuseţea versurilor construite cu migală şi atenţie, poate atinge coardele sensibile ale sufletului, mai ales când ultima[...]

Ziua în care voi învăța să tac

Noaptea când cerul se urca pe umerii stelelor, lumina se desfăşura din candelabrele tăcerii, copacii îmbrăcau haine regeşti şi se rânduiau[...]

Toamna. Traim printre zgarie-nori albastrii, sticlosi. Ne cautam ochii pe bulevarde, la semafoare. Ne trag destinele in aceeasi directie, dar noi nu stim inca. Suntem[...]

N-am simbolurile care să-mi amintească de lungile tăceri ale câmpiei, de tainele ei povestite cu atâta har de un bătrân meşter într-ale vorbelor plăcute auzului[...]

* * *

,, Între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală.” Titu Maiorescu

[Constanța, 16 iunie 1882]

[3 iunie 1882]

[31 mai 1882]