PROTOTIP

Autor:LARISA BĂLAN


Adăugat de: LarisaBalan

sâmbătă, 28 martie 2015

Un contur inedit, cu linii fine
Defineau un vis cu forme nete,
Într-o realitate imediată,
Pe care o simţeam printre degete, pensule, crete.
Ochii stăteau atârnaţi
Ca două diamante negre:
Atât de rare, atât de perfecte...
Genele măturau obrajii
Cuprinşi de lacrimi de dor,
Şterse şi reşterse de sute de ori,
Dar care-au săpat pielea în valuri ce încă mă dor.
Pleoapele se închideau treptat şi lent,
Aşa în starea lor de nemişcare...
Şi parcă mă durea mai tare,
Căci simţeam că-ncep să visez,
Dar mă trezeam brusc din reverie
Când mă murdăream de culori...
Buzele roşii ca adâncurile unei flăcări
Şopteau blesteme, stropindu-mă cu nuanţe...
Oh! De câte ori ţi-am spus să nu mă mai pictezi?
Surâsul viclean răsărea
Din pielea hârtiei îngălbenite de timpuri...
Simţeam cum începe să respire un cap, un portret,
Un desen conturat de-o mână fără talent.
Am început să mă uit îngrozită,
Prinzându-mi faţa între mâini...
Ce delir, ce ameţeli, câte defecte,
Găsind în jur cum te-am pictat d-un milion de ori.

Şi vorbeai cu mine în mii de limbi neştiute,
Vorbeai prin toate inimile tale mute,
Despre iubiri şi despre-ale lebedelor cântări.
Am dat perdeaua la o parte
Să intre lumină,
Să-ţi tacă umbra divină...
... O formă fără fond.

Am vărsat culorile toate
Şi ţi-am spus, dragă chip îngrădit!
În astă lume, dragostea e vid,
Te şterge, te rupe, te sugrumă!
Scutură-ţi inima de praf,
De pulbere de vise,
Căci vei rămâne mereu un carton găurit.
Te ştiu, te cunosc, te-am găsit,
Dar te şterg, te rup, te sugrum,
Căci eşti o furtună catastrofală
Imprimată pe sufletul meu într-o pictură murală.
Nu-ţi face griji!
Dacă vreau, pot să-l văruiesc!
Iar tu ai rămâne cel mult
O pictură stradală...

Într-o zi am să-mi scot sufletul din piept
Şi-o să-l pun la uscat pe şevalet,
O să-l modelez, o să-l pictez
Până când o să iasă artă...
Şi-o să fie atârnat d-un cui
Într-un nevizitat muzeu,
Cu descriere în stânga-jos: „Capodoperă”
Aşa cum nu eşti nici tu,
Nu sunt nici eu...

Când lumina a pătruns prin geam
M-am uitat într-o oglindă spartă
Şi-am văzut cum în vene îmi aleargau catecolamine...
Nici nu mi-am dat seama-n tot acest timp,
Că de fapt vorbeam cu mine...


vezi mai multe poezii de: LarisaBalan


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu exista drumuri gresite... aici cred ca este in fond frumusetea poeziilor: lasa posibilitatea interpretarii cuvintelor asa cum este mesajul receptat de catre suflet! Analiza dvs. este intotdeauna una ce se potriveste perfect, fara scapari si tin sa va multumesc pentru aceste explicatii, care de multe ori sunt folositoare cititorilor!

Multumiri si pentru increderea acordata si mesajul frumos ( cei trei autori sunt dintre preferatii mei si este o onoare sa fie adusi in discutie o data cu mine).

O sa scriu mereu din suflet pentru suflete!
LarisaBalan (autor)
duminică, 29 martie 2015



Am " văzut " şi celelalte lucruri de finete :) ...insa nu voiam sa merg pe un drum gresit , de aceea am vrut o confirmare ca nu e de vina fantezia mea. :)
Acele lucruri sunt intr-adevar interretabile in functie de modul fiecaruia de a fi , implicit de a simti.
Nu am cuvinte sa te felicit asa cum meriti. Si repet!: scrie asa cum simti ! :)
Tu esti un amestec de Bacovia, Nichita, Paler. :)
Adina Speranta
duminică, 29 martie 2015



Interpretarea nu putea sa fie mai potrivita! Mai sunt insa multe de spus, insa acelea sunt lucruri de finete care pot fi interpretate diferit de fiecare persoana si pastrate pentru suflet... Va multumesc pentru timpul acordat si pentru analiza frumoasa!
LarisaBalan (autor)
duminică, 29 martie 2015



Fantastic vis !
Descrierea este de exceptie, ca de obicei . Adrenalina de la final explica efectul visului asupra ta... cosmar , sugerat de fapt de la inceput , de acei ochi atarnati...:)...inca mai citesc , e o provocare intreaga poezie ...de fiecare data mai gasesc ceva , si inca ceva :) Vorbeai de fapt cu tine, tu erai in acele picturi , in acel chip ingradit...:) Tie iti spui sa renunti la vise ,la iubire...caci in acest vid a visa e catastrofal...daca , intr-o zi , vei face din suflet o capodopera (modelat, pictat) nu ai mai fi tu , dar...nici nu ar fi apreciat (muzeu nevizitat de nimeni)...caci ar fi o capodopera falsa :)...gasesc atatea intelesuri ca as putea scrie mult, multe ...Da ! Imi place , fara retineri , si confirm , fiecare cuvant e important ,are rolul lui ...:) ...cum este pictura murala ...chipul imprimat pe suflet :) ...sunt multe de spus , prea multe .
Stilul tau este poezia- codificata :),e greu sa ai rival.Trebuie gasita cheia (titlu, final) si apoi incepi sa descifrezi :)
Am scris doar jumatate din ce am inteles , e fantastica aceasta lupta de a ascunde sensibilitatea interioara .
Daca am gresit cu interpretarea , te rog sa-mi spui , sincer , mai bine ma fac de ras decat sa pierd sensul real :)

Adina Speranta
duminică, 29 martie 2015



Eu versurile o data publicate nu le mai schimb .. am spus ca o sa tin minte de sugestie pentru viitor... nu se stie cand o sa ma "lovesc" de vreo imagine asemanatoare! Ascult critica cu mare drag, dar o prelucrez in asa fel incat sa imi las totusi spatiul necesar pentru a scrie asa cum simt, pentru ca fiecare cuvant are un simbol anume, un mesaj ascuns pe care doresc sa il transmit. Va multumesc fiecaruia in parte pentru cuvintele frumoase!
LarisaBalan (autor)
sâmbătă, 28 martie 2015



NU schimba nimic in poezie....tocmai aici e şocul frumosului...in '' ochi atarnati''


Să scrii ce simţi...nu te lua nici măcar după critica mea....

Cu sinceritate...
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 28 martie 2015



Va multumesc mult tuturor! D. Stomff, o sa iau seama la sugestia dvs. Va multumesc pentru idee!
LarisaBalan (autor)
sâmbătă, 28 martie 2015



Sperba scriere.

Te felicit Larisa.

Un DA mare cat inima ta!


CRITICUL BLIND
sâmbătă, 28 martie 2015



Da-mi voie sa fac osingura observatie la o compozitie plina de mesaj. Nu cred ca este potrivit sa scrii "ochi atarnati" . Suna neplacut. As fi de parere ca ai putea sa folosesti pentru aceasta tusa "ochi aninati" care atenueaza cat de cat idea de a fi agatata de ceva o pereche sau mai multi ochi. E o simpla parere pe care te rog frumos sa o accepti ca atare si sa o tratezi asemenea. Ca tot , compozitia mi se pare foarte frumoasa.
stomff
sâmbătă, 28 martie 2015



hmmm interesante versuri. imi plac
petrica_c
sâmbătă, 28 martie 2015



imi place. mult succes si inspiratie in viitor. te astept cu drag
maria
sâmbătă, 28 martie 2015