Povestea clipelor între adevăr și iluzie

duminică, 06 octombrie 2024

Îți ascult cuvântul.
Pică direct pe sufletul meu ca o picătură de rouă care străpunge pielea,
intră în sânge și are semințe
care cresc în fiecare privire, în amintire,
în fiecare eu al zilei sau al nopții, întrupat în conștiința de neclintit a florilor.
E ca o poveste pe care mi-o spui
și eu te cred pentru că e viață reală aceasta care mă ninge și mă înflorește.
Și totuși, răstorn între palme fiecare sunet, sensul vremii și redefinesc auzul,
îi dau propriul mers pe aripa răsăritului și a apusului,
acela al vieții ce mă cântă și pe care o iubesc fără tăgadă.
Îți ascult mersul.
Îți aud pașii cum bat ritmul în cercul ritualic al culorilor.
Am deprins din zbor dansul frenetic al inimii,
oglindind în distanțe ecoul.
Din aproape în aproape, s-au potrivit în nuanțe liniile de contur ale chipului
care zâmbește din adevărul interior al vederii.
Prezenți în realitatea și în povestea clipelor,
ne sărbătorim existența iubindu-ne calea,
pipăindu-ne urma pe care pășim descoperind și redescoperind eternitatea.
Ne hrănim reciproc universul
cu ceea ce suntem:
plămadă de adevăr și iluzie în palma vremii,
îndrăgostiții veșnici de iubirea fără de sfârșit a Celui
care ne ține și ne plimbă în josul și în susul inimii
să ne cunoaștem nimicnicia și măreția, daruri de înviere. (6.10.2024-Iulia Dragomir)

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: