Viforul se opintește-n obloane
iar fulgii se uită cu jind înlăuntru
lipindu-și fețele-nghețate de geam.
Ținându-mi capul în poală
îmi răsfiri prin plete povești
despre cai plăsmuiți din troiene
mânați de mirese ce își tânguiesc trădarea
prin viforul care încearcă sălbatic
să le smulgă cununa și vălul.
Sau despre hoți de vise
și despre fecioare dogorind
de dorul de afi furate și duse
în basme în care se trăiește veșnic.
Stau și te-ascult, aproape adormit,
privind prin poarta sobei
la cavalcada iscată din flăcări.
vezi mai multe poezii de: VASI COJOCARU
Detalii poezie:
Distribuie pe: