Locuiesc într-o poveste albastră
până la cer cuvântul e trimis
încrustat pe frunze,pe aripi de zare,
pe străfulgerarea atomului încins.
Visul țâșnește din firul de iarbă
scăldat în roua zorilor de diamant,
mă scald în urma lăsată de astre
cu gândul -stilet rătăcind prin înalt.
Nu sunt decât o pasăre de lumină
pe șevaletul poleit cu sentimente
hei,trecătorule ,oprește-ți pasul
și alină-ți azi dorul învins de sete.
La apus, soarele este jos pe cer şi se îndepărtează de noi. Razele trebuie să parcurgă o distanţă mai mare prin atmosferă până să ajungă la ochii noştri. Doar razele roşii mai sunt infiltrate de ochii noştri, astfel încât la apus soarele pare roşu.
Citate şi Maxime:
Şi, în fond, ce este o minciună? Adevărul mascat... Byron
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: