Poezia verdelui și-a ruginei

sâmbătă, 08 martie 2025

Pe un cer de martie ochi ruginii prin rămuroase păduri,
Vântul flutură verde cu mâinile reci de frig ca un vânător de șerpi ce defilează prin castele bătrâne;
Buze de sticlă pe pereții de zăpadă; la masă, răsucindu-și mustața, o față respingătoare, însuflețită de vinul roșu, ne cântă răgușit ca un înghițit de fiară.

Regele, Gură-de-Rugină, își ia stâncile în brațe și mușcând din dinți modelează o ceară,
El face femei, le pune părul lung, ca sălcii pletoase și sâni din cornuri de lună le pune pe trup;
Obrajii îi colorează cu galben și genele cu vată neagră, femeile sculptate de el sunt subțiri,
cu umeri de fum, cu mâini tremurătoare.

La fierărie lucrează oameni cinstiți, meșteri armurieri cu unghii de gheață;
Din sânge le picură fier topit și împletituri de vele;
Lucrătorii din Castelul-de-Marmură, sunt alții,
Ei se strecoară în vârful picioarelor în labirint și se fac văzuți până la răcoarea nopții și apoi dispar;
Se duc să țeasă obloanele tăiate și să ude florile cu tutun crud, verde.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.