Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXXVII

Atinge-Te Doamne de trupul
Ce șade sub daltă și plânge,
Alină durerea și spală
Tot răul, cu apă și sânge,

Esti o minune scrisă-n piatră cu oasele mortilor poeţi,
Născuţi cu ursitoare în vriun cotlon de ie;
Odată, îngeri umani, siniştri şi semeţi,
Doar cunoscuţi atât cât au dorit mândrie,

Bună dimineața, Soare!
Existența-i și o floare,
Roua și-o ciripitoare,
Omul și-acele animale…

Dragoste este
Atunci când primești un lucru fără să fi făcut nimic pentru a-l merita
Iar acel lucru ți se potrivește
Imens

Nu te cunosc

Te-am prins de mână,
Ce folos!

Pe coclau, din lună plină
Ielele culeg lumină
Zbrnguindu-și țâțele
In dansuri cu stelele,

cobor pe coastele magazinului ce tocmai s-a închis
în locul lui s-a făcut o casă de pariuri sportive
și de înjurături ce se schimbă în funcție de
starea vremii

Ți-atârnă stelele de sâni
buricul fulgeră cu miere
iubita mea eu mă închin
te mângâi dulce cu putere

Dragoste si emotii nu mai simt deloc.
Toate trec, eu tin timpul pe loc.
Ruleta ruseasca, joc de noroc.
Nu prea reusesc, nu cred ca pot.

La masa sufletului meu
Stăteam doar eu şi Dumnezeu
Şi ne hrăneam cu fericirea
Cu gustul fin din mântuirea

Când inima-i o coală de hârtie,
Așterni pe ea mătase ori dureri,
Te rogi, măcar în vis să nu disperi –
Frămânți sub pleoape umbra-i sidefie.

Cerul e violet...
pe ici pe colo răsare
câte-un nor de foc,
iar astrele nu se mai arată

Când ochiul îşi suie oglinda către cer
am să te aşez acolo
unde soarele se deşiră în seară
şi noaptea-şi învolbură lianele

Singurătate

Golită sunt de toate şi plină sunt de tot,
Iar haina ce-i pe mine mi-e greu s-o mai suport.

Cândva, stăteam și munceam.
Astăzi! Pe biroul maro întunecat…
Ce, pentru ce, nu știu să spun.
Ceva neînsemnat, mărunt, nici măcar nu gândeam.

.................PROOROCIREA.....................
Dumnezeu, fagaduinta catre Moise a facut, Ca o mare BINECUVANTARE, sa timita pe pamant, Un PROOROC sa li se nasca si in gura Lui va pune, Vorbele-i pecetluite, ce le va zidi in lume.
Legea Noua o va scrie, nu cu slova scrisa-n piatra, Ci cu litera cea vie, scrisa-n inima curata, Invoiala de iertare si uitare de pacate, Celor care Lui urmeaza, le da viata far' de moarte.
Iata-n tine, Israele, se va naste Craiul Pacii, Si-n Lumina Lui vei merge, cum au spus-o toti proorocii, Catre tine se indreapta Soarele adevarat, Cel ce e Iisus Hristosul, Fiul Celui Prea Inalt.

Perdele lungi lasate-n geamuri,
Ascund trista incapere,
Unde suflete uitate
Danseaza in tacere...

Imi curge pe mini-tacerea
Nu , nu sunt suparat,
O trista mila de tine
Sufletul mi-a muscat

Ce ştiţi voi despre mine
ce ştiţi voi despre mine
ştii tu cine sunt eu
când m-am desprins din aripa îngerului

ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ

Capul plecat, sabia nu-l taie
Nici demnitate-n om nu face,