Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCLXIX

Solstițiul verii în Cireșar
E un imens prilej de bucurie,
La apogeul drumului solar
Ni se răsfață cerul în magie.

Am luat vase comunicante
Din laboratorul meu de creație
Cu felurite substanțe:
Tăcere, cuvinte și iubire.

Stam în mijlocul mulţimii
şi eram orb şi mut
de atâta singurătate,

Și noaptea și zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăț arta de-a muri
domnilor cu tot firescul

„SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” –
A spus-o Eminescu.
Văzduhul ține minte,
Cu-arcușul, Porumbescu,

Nu mai respir de mult și crezi că am murit,
Nu pot să fiu nici azi așa cum ți- ai dorit,
Astfel tu înțelegi ce voal de gândiri ude
Îmi las la infinit ca mintea să- mi inunde.