POEMUL MORMINTELOR

luni, 05 octombrie 2015

(I)
Loc din ţintirim
Vâlve de venin
La priveghi de lună
Morţii se adună,
Cei duşi se răzbună
Cu jar din furtună.
La groapa-nchisorii,
Spre ceasul mirării,
Aripi ruginite
Prelungesc morminte,
Luna ca un ochi
Cloceşte deochi,
Duhurile toate
Ies pentru dreptate:
„Voi, ce-aţi pironit
Pe neprihănit
De ziduri de hule
În nopţi de celule,
Sunteţi blestemaţi
Să fiţi măcinaţi
De gânduri semeţe
Cu hidoase feţe,
De umbre ce bat,
În ochiul holbat,
Cu mâna chircită,
De lanţuri pocită.
Ca la abatoare,
Fără lumânare,
Ne-aţi înjunghiat,
Cer îndoliat.
Plouă undelemn
Dincolo de semn.”
E priveghi de lună
Morţii se adună,
Din uitate oase,
Ca la parastase,
Vin din cimitire
Pe cruci de-amintire
Pentru judecată,
Iaduri de răsplată,
Ei strâmbă secunda
Şi grăbesc osânda.

(II)

Printre zăbrele
Mucuri de stele
Scapără-un fulger
Arde un înger;
Cade-un serafim
Peste ţintirim
Scoţând din pământ,
Dintr-un mormânt,
O umbră trezită
Şi neputrezită:
Fă-ţi cu limba cruce
La câte-o răscuce.
Să n-auzi blesteme
Vuind în poeme.
Moara din morminte
Macină cuvinte,
Oh, vorbele cele,
satanice, rele,
Cum mai răscolesc
Şi mai necăjesc!
[..............................]

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: