POEM

marți, 10 martie 2015

POEM

Doamne, cum te-aş săruta!
Doamne, cum te-aş mangaia
Şi cu câtă sete aş bea
Viaţă de pe gura ta!
Mâna-mi să-ţi mângâie sânii
Şi să uit să mă mai mânii
Noaptea, când mă latră câinii
Ca să-şi apere stăpânii.
Da, pe gura ta e miere,
Gândul tău îmi dă putere,
Mi-eşti povaţă, mângâiere.
Toată fiinţa mea te cere!
Mâna mea pe coapsa-ţi drepata
Poate nu e înţeleaptă
Dar te mângâie şi-aşteaptă
De la tine doar o şoaptă
Ca să nu se mai oprească.
Mângâind să te iubească
Cu iubire pământească,
Nesfârşită şi firească.
Dă-mi o gură, numai una,
N-am să-ţi dau în schimb nici luna,
Nici zefirul, nici furtuna.
Ci doar dragostea-mi, nebuna,
Pastorală simfonie,
Strop de soare, poezie
Vise, dulce bucurie
Şi sonet şi elegie.
Gândurile vin de-a valma
Îţi sărut cu mintea palma
Şi mă biciuie sudalma
Necuprinsei "Mater alma".
Eşti cu-o lume mai departe.
Tu eşti cele şapte arte.
Muzică, pictură, carte.
Amforă cu blânde toarte,
Unde pus-au apă vie
Zeii din mitologie
Şi mi-au hărăzit-o mie.
Să o sorb cu lăcomie.
Ca prin vis te-ating pe frunte.
Visul meu e doar o punte
Dinspre mare către munte.
Visul meu e un grăunte
De lumină prinsă-n gene.
Ochii tăi nu-i au sânziene,
Nici regine egiptene,
Nici zeiţe, nici sirene.
Ei mă-ndeamna să mă-mbăt
Cu albeaţă de omăt
Să mă simt Frumosul Făt,
În poveşti, departe, hăt.
Lasă-mi mâna să te-atingă,
Ochii mei pe-ai tăi să-i ningă,
Ochii tăi să mă învingă,
Să mă ardă, să mă stingă.
Într-o mare vălurită.
Tu stăpână, tu iubită,
Clipa mea cea fericită
Mi-e de tine sorocită.
Nu s-au inventat cuvinte
Demne să mi te alinte
Dar mi-e sufletul fierbinte
Când mi te aduc în minte
Şi te mângâi cu un gând.
Clipele nu stau la rând.
Trec prin mine alergând
Ca un regiment cântând
Marşul unei noi victorii.
Universuri iluzorii
Îmi colindă noaptea, zorii,
Şi-mi alungă ziua norii.
O, cum te-aş mai strange-n braţe!
Rouă-n ochi să mi se-agaţe.
Dar mă prind ca nişte aţe,
Gânduri rele, gânduri hoaţe.
Şi le simt cum mi te fură.
Dă-mi o gură, doar o gură.
Ea mi-e cuminecătură,
Leac de dor, leac de arsură.
Cum mi te-aş lipi de piept!
Somnul să nu-l mai aştept!
Visul să-l visez deştept
Şi spre tine să mă-ndrept
Lin, ca-ntr-o alunecare,
Tot mai mare, şi mai mare.
Să mă pierd într-o vâltoare
Să te simt, fremătătoare!
Mâna, părul mi-l răsfiră
Şi pe frunte mi-se-oprira
Degetele-ţi de porfiră.
Se opriră şi porniră
Să-mi mângâie ochiu-nchis
Cu petale de cais
Şi cu păsări paradis.
Oare-i vis sau nu e vis?
O, cum te-aş iubi cu sete,
Fără grabă, pe-ndelete.
Gura ta să mă desfete
Cu miros de margarete!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: