Mi-am privit nemurirea într-o seară de vară :
Un copil uscațiv, într-o haină precară.,
Ea se teme mereu că va face potecă,
Că prin sufletul meu iar va trece cometă.
Amândouă-am trecut pe sub steaua pitică,
Patinând fericite pe inele din sticlă.
Jupiter s-a oprit doar o clipă în loc,
Diamantele-au nins peste noi, în potop.
Am căzut amândouă în adâncul abis —
Dintr-odată tot cerul pentru noi s-a deschis.
Nemurirea mea mică , dintr-o seara de vară
E plecarea Eternă în tăceri de fanfară
Ea mușca dintr-un secol, având dinții de lapte,
Eu, bătrână și surdă, o chemam de departe.
Ochi în ochi ne-am privit cam o sută de ani,
Până când am plecat, călărind pe elani.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Detalii poezie:
Distribuie pe: