Actor,
în deplasări—demonizat,
fugind de gându-mi muribund
în dor cu patimă-mi despart
chipul mamei la mormânt.
când citesc în dezgolire
omul rumen în obraji
durerea mă omoară
în zeci de clipe de suspans,
iar mama mă împinge-adesea
în alcool cu suflet mort
de-mi vărs vinul peste scrumul
denumit “vindecător”,
carbonizând în mine suflul
demn sau nu de-un privitor
dramaturg în insomnie,
conturat,
otrăvitor...
vezi mai multe poezii de: Andrioaia Diana-tefania
Detalii poezie:
Distribuie pe: