Pictează-mi o culoare

duminică, 30 noiembrie 2025

Ciocnite cele două
Scântei scot agresiv,
Niciuna nu-i coloră
El vrea eu să deriv,
Opus în ce-mi arată
Ea vrea ca-n integrală
Să fie comparate
Emoții disperate.

O parte cald pictată
În simțuri răstignite,
Iar una rece toată
În gânduri tot rotite
Una din sânge sare
Alta din minte vine,
Ambele incolore
Doar împreună-nvie.

Şi oare-i el de vină
Că tot mereu întreabă?
Sau poartă ea pricina
Şi nu poate să vadă,
Dar pentru mine oare,
Chiar poartă vreo valoare,
Dacă-i ceea ce pare
Minciună strigătoare!

Şi dacă-i invers oare,
Atunci inima,
E așa cum pare?
Sau e altceva?
Bate și ea oare?
Ca poate cândva,
Să aibă răbdare,
Timp mult pentru ea.

Căci nu mai pot aicia
De stat si așteptat,
Mă doare mereu mintea,
Și inima infarct.
Vă rog fără ceartă,
Căci numai amândoi,
Puteți dansa de-ndată
Sa fiți netrecători.

Într-un final îl rog
Pe artistul monocrom
Să plângă doar în șoaptă,
În lacrimi să nu dorm
Căci pare că se-aude
O vagă rugăminte
Venită din oglindă
Dar clar, nu e primită
Când țipă mult prea tare
Artistul monoton
Dintr-o oglindă mare
S-arată cu ecou
Un strigăt foarte tare:
“Pictează-mi o culoare!”

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.