De profundis (IV) - Petre Stoica

lui Alin Gheorghiu

Copii cu ochi de prune afumate pândesc la ferestre
diavoli de butuci se răsucesc în sobe adânci
flăcările pe tapete sunt caii din vis
gonind spre rădăcinile basmului verde -

în timp ce drumeţii îşi vorbesc prin semne şi merg
între lumi cu uşile smulse de un duh selenar

apoi vine seara licărind din fântâni
colindători cât munţii se opresc în prag
aducând steaua găsită în staulul din anul începutului
au şters-o de praf şi iată străluceşte la fel ca atunci

în noaptea cu blândeţi de staniol
săbiile colindătorilor iau foc şi iar înverzesc

suntem adunaţi în jurul mesei aburind
gândul caută cărările soldatului îngenuncheat în război
gândul nostru îi aşterne pat de cetină
somnul să-i fie acum tihnit

firimiturile vor hrăni un biet cerşetor
care umblă încă pe câmp acolo unde ciorile
veghiaza umbrele celor morţi demult

viscolul se smulge dintre stâncile văzduhului
şi lămpile cu petrol sunt cranii jupuite de lumină
somnul se lărgeşte unindu-se limpede
cu apa Iordanului curgând lângă frunţi

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Petre Stoica



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.