Ea era frumoasă
ca lumina strălucitoare din Eden,
unde verdele copacilor
și roșul fructelor se reflectau feeric
în aerul proaspăt și pur,
umplând lumea cu o mireasmă
viu colorată.
Ea era atât de frumoasă,
ca apa sclipind albastră
printre munții arși, de piatră,
sub razele primăvăratice
ale unui cer de demult,
dintr-un veac scufundat
în noianuri de timp,
atât de misterios,
încât nu vom ști niciodată
cum a fost și nici măcar
nu vom putea bănui
vreodată.
Ea era frumoasă.
Era... cândva...
Edenul – doar o amintire,
floare a uitării
stinsă de mii de ani, în trecut.
Ape curg încă sus printre stânci,
luminând printre munții de piatră,
sub zăpadă razelor lunii.
In anul 1849 are loc primul bombardament aerian cunoscut: "raidul" a fost realizat cu ajutorul unui balon fara pilot Montgolfier, care a aruncat bombe asupra Venetiei.
Citate şi Maxime:
Care urmă nu-şi şterge lacrima amintirii odată şi odată de pe faţa timpului său? Sorin Cerin
vezi mai multe poezii de: Petru Dincă
Detalii poezie:
Distribuie pe: