Perdea vălătucită - Rodica Elena Lupu

Începuse iarăşi să ningă.
Luminile caselor răsfirate pe deal,
dincolo de gară,
se zăreau tot mai şterse
după perdeaua vălătucită
a fulgilor mari şi grăbiţi.

La capătul de sus al satului,
unde începeau munţii,
se întunecase a ninsoare bogată;
zările se mai deschideau
înspre tăcutul deal al Cetăţii,
fără lumini
şi fumuri din coşuri de case.

Nimeni nu îşi ridicase casă acolo.
Bătrînii spuneau că în adînc,
în cetate, sub pămînt,
îşi dormeau somnul strămoşii lor,
dacii,
aşezaţi pe vremuri
în aceste locuri spre a păzi
intrarea duşmanului
dinspre partea de răsărit
spre munţii Orăştiei,
apărând fortăreaţa
Grădiştea Muncelului.

Aici la noi,
în valea Rîului Pîinii,
n-o pus romanul piciorul! -
se mândreau bătrînii
cu obîrşia lor nemestecată,
culegînd şi ştergănd cu grijă
cioburi din vase de pănînt
aflate sub iarba Cetăţii.

Ehei... o să nţelegeţi voi cîndva!!

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.