Despre un țurțure agățat de iarba unui mormânt - Percy Bysshe Shelley

I.
O! du acea nestemată pură acolo unde adierile de miazăzi
Aduc tihnă unui suflet la fel de credincios pe cât e de frumos,
În care caldul curent al iubirii nu îngheață niciodată,
Înălțându-se acolo neîntinat de egoism,
Și care, fără mândrie și fără griji apăsătoare,
Ar putea topi stropul de gheață, făcându-l să se înalțe —
Prea pur pentru aceste ținuturi — spre a străluci pe bolta cerească.

II.
Sau acolo unde neînfricatul războinic, apărându-și țara,
Se avântă curajos în vâltoarea întunecată a luptei,
Sau aplecându-se peste trupul unui tiran cumplit,
Unde patriotismul — înroșit de sângele lui spurcat de vinovăție —
Înfinge steagul Libertății pe țărmul populat de sclavi;
Însoțit de strigătul victoriei și de glasul celor liberi,
Lasă-l să zboare, Spirit nepătat, spre a se uni cu tine.

III.
Căci am găsit acea nestemată pură când raza zilei, revenind,
Strălucește palid peste câmpia acoperită de zăpadă,
Când, pentru alții, sosirea mult așteptată a dimineții
Aduce alinare după lungi viziuni de durere sfâșietoare;
Dar regretul e o ofensă — și-i zadarnic să jelim:
De ce să ne întristăm că un spirit atât de frumos
Caută Cerul, spre a se uni cu sufletele-i surori de acolo?

IV.
Totuși, a fost un Spirit al bunătății ce a coborât
Să împartă povara suferinței muritoare,
Și care, aplecându-se peste mormântul tău smerit,
A lăsat să curgă cea mai gingașă lacrimă a compasiunii.
Nu pentru TINE au simțit milă ființele cerești,
Dar dacă ÎNGERII pot plânge, desigur că OMUL poate suspina,
Poate plânge în tăcere peste locul tău de odihnă. V.
Și oare am spus că, pentru altarul gloriei,
Voi împleti cele dintâi și cele mai gingașe flori,
Deși era mânjit de milioane de victime ce a a sânge miroseau,
Deși lacrimile văduvei îi pângăreau altarul sfânt,
Deși în jurul lui orfanii, lipsiți de tată, tânjeau în suferință?
O! Faimă, toate gloriile tale le-aș da pentru o lacrimă
Vărsată pe mormântul unei inimi atât de sincere.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley