Cele Două Spirite: O Alegorie - Percy Bysshe Shelley

PRIMUL SPIRIT
O, tu, care ai fost cuprins de o dorință puternică
Ai vrea să plutești deasupra pământului, ai grijă!
O Umbră îți urmărește zborul de foc--
Vine noaptea!
Strălucitoare sunt regiunile aerului,
Și printre vânturi și raze
Ar fi o încântare să rătăcesc acolo--
Vine noaptea!

AL DOILEA SPIRIT
Stelele nemuritoare sunt strălucitoare deasupra;
Dacă aș traversa umbra nopții,
În inima mea este lampa iubirii,
Și aceea este ziua!
Și luna va zâmbi cu o lumină blândă
Pe pene aurii oriunde se mișcă;
Meteorii vor zăbovi în jurul zborului meu,
Și vor face noaptea zi.

PRIMUL SPIRIT
Dar dacă vârtejurile întunericului se trezesc
Grindină, fulgere și ploaie furtunoasă;
Iată, marginile aerului sunt zdruncinate--
Vine noaptea!
Norii roșii și repezi ai uraganului
Acel soare în declin a apus,
Croncănitul grindinei mătură câmpia--
Vine noaptea!

AL DOILEA SPIRIT
Văd lumina și aud sunetul;
Voi naviga pe potopul întunericului furtunii,
Cu calmul dinăuntru și lumina din jur
Care face noaptea zi:
Și tu, când întunericul e adânc și sever,
Privește de pe pământul tău monoton, legat de somn,
Zborul meu asemănător lunii poți atunci să-l observi
Sus, departe.---

Unii spun că există o prăpastie
Unde un pin vast este înghețat până la ruină
Peste grămezi de zăpadă și prăpăstii de gheață
În mijlocul munților alpini;
Și că furtuna languroasă care urmărește
Acea formă înaripată, zboară pentru totdeauna
În jurul acelor ramuri alb-gălbui, reînnoindu-și din nou
Fântânile sale aeriene.

Unii spun că atunci când nopțile sunt uscate și senine,
Și roua morții dorm pe mlaștină,
Șoapte dulci sunt auzite de călător,
Care fac noaptea zi:
Și o formă argintie, asemenea iubirii sale timpurii, trece
Purtată de părul ei sălbatic și strălucitor,
Și când se trezește pe iarba parfumată,
Găsește noaptea zi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley