Pe vechi cărări cugetând

Autor:Nițu Cristina


Adăugat de: Kitty

joi, 08 octombrie 2020

Zorii zilei tocmai s-au ivit:
In zborul lor pe cer au croit
Vata de zahar roz și pufoasa
De păsări călătoare încet culeasa.

Tremura plopul in răcoarea dimineții
Scuturandu-si pijamaua de culoarea ghetii.
Vantul il mai ciupește nițel-
Ca sa încheie socoteala cu el.

Se strecoară din vizuina un oarecare ghem
Croindu-si cale printre trunchiurile totem:
Isi lasa la iveala doi ochi tuciurii
Si cele doua urechiușe cafenii.

O ia la galop printre falduri de frunze
Se lovește de-o ciupercă si își cere scuze.
Si apoi de cumatrul lup s-a izbit!
Nu-i asa ca ariciul nostru e cam adormit?

De va intrebati ce a făcut amaratul lup
Ca răspuns la actul de agresiune mut
Aflați ca nu prea s-a istovit
Micuțul începător abia l-a nimerit.

Cineva se tot leagănă zglobiu
Pe o creanga de nuc pitic,
Aripa-i se inalta-n glas viu:
Sa îmbrățișeze soarele e dornic!

Chemata în taina de o voce mladioasa
Apare în cale o minunata craiasa.
Se spune ca-i cea mai dragastoasa
Când greierul ii așterne slova aleasa.

Astfel pădurea își cerne ziua
Îmbrățișând cu drag reveria
De-al toamnei pas blând
Pe vechi cărări cugetând.


vezi mai multe poezii de: Kitty


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Pădure
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.