Nevermore - Paul Verlaine

Traducere: Petru Dincă

Ce vrei tu amintire? Toamna demult domnea,
Prin aerul aton un sturz uşor plutea
Şi-o rază monotonă de soare lumina
Peste pădurea-n care vântul prelung suna.

Noi doi mergeam alături, în linişte visând,
Cu părul şi cu gândul în răcorosul vânt,
Când întorcând spre mine privirea-i luminând:
Ce zi ţi-a fost mai scumpă din toate pe pământ?

A întrebat cu glasul ei fraged şi sonor.
Eu i-am răspuns printr-un surâs uşor
Şi mâna ei cea albă am sărutat-o blând.

Ah! Cât de parfumate sunt cele dintâi flori
Şi cât de lin foşneşte întâiul „da” vibrând
Pe buzele iubitei şi-ţi dă adânci fiori!

Adăugat de: Petru Dincă

vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.