Țărm - Paul Celan

Hai, soră, prin beznă și-mparte pomezi
și albelor vieți și gurilor mute.
Din bolu-ți în care ești val, precum crezi,
sticlirea o beau din recife pierdute.

Golită e scoica și vâsle-s uscate,
iar cel părăsit de pământ se îneacă.
Albastru-n ostrov a pierit astăzi, frate,
doar sufletu-ncearcă prin alge să-și treacă.

Când clopotul sună mai straniu, în unghi...
Balsamul de-adânc mă lovește, străine...
Pe cine să urc, de-s căzut în genunchi?
Și rănile cui sângerează sub mine?

Cu-a inimii umbră-aruncată îți șterg
palma, în timp ce doar cuget și- aleg:
Din nou sus pe deal nu mai vreau ca să merg.
De steaua de mare, suflet, te leg.

traducere Adrian Vizireanu

Festland

Paul Celan

Schwester im Dunkel, reiche die Arznei
dem weißen Leben und dem stummen Munde.
Aus deiner Schale, drin die Welle sei,
trink ich den Schimmer vom Korallengrunde,

schöpf ich die Muschel, heb ich das Ruder
das einem, den das Land nicht ließ, entsank.
Die Insel blaut nicht mehr, mein junger Bruder
und nur die Seele zerrt am Algenstrang.

Dann läutet seltsam jene Glocke Nie...
Dann trieft der Tiefen Balsam, meine Fremde...
Wen zu erhöhen, sank ich in die Knie?
Aus welcher Wunde blut ich unterm Hemde?

Mein Herz wirft Schatten, welche deine Hand
verlöscht, bis ich mich wehr und wähle:
Ich will nicht mehr hinauf ins Hügelland.
An jenen Seestern krall ich dich, meine Seele.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Paul Celan



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.