Pastel - Corneliu Coposu

În aurul plin de lumină, al soarelui blând ce răsare,
Pe bolta albastră, senină, oglindă cerească de zare,
Poiană cu gard de tufișuri, în lunca stejarului falnic,
Incintă de verzi luminișuri, în crâng viguros și năvalnic.

Profil de mesteacăn puternic, cu nimb de argint ce se pierde
Cucernic aprinsă candelă, în umbra peretului verde;
Oculul încins de pădure, - grădină frumoasă și dragă,
Țesută cu vrejuri de mure, - surâde cu zâmbet de fragă.

Troiene de flori adunate și ninse pe netedă masă,
Covor în culori minunate, întins peste câmp de mătasă;
Văpăi destrămate din raze, aprins curcubeu de petale,
Cu vii străluciri de topaze și palid reflex de metale.

Podoabe desprinse din stele, cu lustru de fulger și spadă,
Corole de fulgi și dantele, cu straiele lor de zăpadă,
În freamătul tinerei salbe, urzită din frunza cea nouă
Sub lacrima zorilor albe, stropită-n mărgele de rouă.

Copilul din vremea apusă, visează cu dornică jale,
Poiana cu vrajă nespusă, din Țara Silvanei sale...

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.