PAȘII NESIGURI
autor Nicolae Nistor
Prima dimineață
când pași nu coboară la oră fixă
omul cu ziarele la subțiori
demodat și fără smartphone-ul
care aprindea trezirea mea
a plecat…
Pași cu zgomote grăbite
de femei casnice sau altă femeie tânără
tulbură veghea celor insomniaci
scârbiți de televizorul devenit veioză
sau lumină pentru a evita sinuciderile
din imprudență…
Alții nu aud pașii
nu privesc prin gaura cheii
nu ajung la ușă să se salveze
animăluțele
devin alarme de orice fel
anunță singurătatea exagerată
sau sfârșită
prima dimineață
când mintea mea are pașii
nesiguri!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Pașii nesiguri te sperie ca o cucuvea fără somn...
Caută înțelepciunea și credința în al nostru Domn,
Omul cu ziarele s-a dus și nu-i mai auzi azi pașii
Și totuși...ajută-te singur, scoate din mânecă așii!
Interesant mesaj! Mi-a plăcut poezia! Felicitări!
Ina M. sâmbătă, 05 ianuarie 2019
Grăsimea protejează pinguinii de frig atât de bine încât aceştia câteodată se încălzesc prea tare când merg. Atunci ei trebuie să stea cu ciocurile deschise pentru a se răcori.
Citate şi Maxime:
Frica este o boală care roade logica şi face omul inuman. Marian Anderson
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Detalii poezie:
Distribuie pe: