Orientale - Panait Cerna

I
Eu sunt nefericitul din ariile arabe —
Odat-aveam palate şi bande musulmane
Şi-aveam la căpătâiu-mi în somn un cor de roabe
Cu sânurile goale, cu ochii de satane...

În vis îmi stau de pază cântările lor slabe
Când umbrele din iaduri au fulgere-n turbane —
Scrâşnind ca zomzomimii blestemele-n silabe —
Se repezeau cu torţii izbite-n iatagane...

Aveam chiulaf de smirnă, eram frumos şi tare,
În Meca de-al meu nume ştia şi Mohamet —
Dar prea-mi plăcură multe strânsori istovitoare.

Azi sunt ca scos din groapă, dar des, întretăiet,
Suflarea pătimaşă de guri dogoritoare
O simt şi-acum pe barbă, pe trupu-mi de schelet.


Carmen, I, nr. 2, 20 iulie 1898


II
Dar m-au închis pizmaşii în turnul de la Nil,
Şi-acum sub cerul veşnic senin, desfidător,
Mă regăsesc cu doru-mi — vâslaş cicălitor —
Ce plimbă o cadână în nopţile de-April...

O văd, o simt aproape, — frumosul ei profil,
Pe jumătate-n umbră, se-nclină visător;
I-s ochii de cărbune, şi patimile lor
Din nou îmi toarnă-n sânge veninul cald, subtil.

Eu sunt nefericitul arab pe care paşii
Geloşi îl ferecară în lanţuri, — ucigaşii!
Azi vizitez haremul pe buze de sultane

Şi paşii-mi poartă chipul gravat pe iatagane.
Cairul este mare, cadâncele-s frumoase,
Dar, vai, în turnul umed, rămas-au numai oase.


Carmen, I, nr. 11, 20 decembrie 1899


Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Panait Cerna



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.