La colindat - Palaghia Eduard Filip

„Am vânat o nevăstuică!”
Strigă ochii mei spre cer,
când degust, încet, o ţuică
printre boabe de piper.

„Leru-i ler” se-aude-afară
Hait! La naiba, iar e seară.
Iar apar dintre stihii
cete-albastre de copii,
plimbători de urşi şi stele
peste gândurile mele,
iar eu sunt răpus de iele...

Nu-i nimic. „Noroc, baiete!”
Strig prin noapte... unei fete
care râde cristalin
ca un şarpe cu venin,
căci şi ea, deşi e mică,
are-o doză mititică
de lichid verzui de dor.
şi de-ţi muşcă din picior
te trimite-n pas vioi
către lumea de apoi.

Doamne, ce mai tărăboi
fac fanfarele pe-afară...
Cred că vreau să fie vară!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.