Juvenil - Palaghia Eduard Filip

Femeia mea aşteaptă ca-ntr-o litografie.
Nu-i gând, e vers scrâşnit, e aspră-ntemeiere,
E zvonul de izbândă, bulboana de tăcere,
Fecioara ce-mi inundă antuma simfonie.

Infern boltit cu-alămuri, colos de bronz fantastic,
Sperjura-mprejurare a unui veac de lut,
E toată și din Totu-i se frânge-n joc orgasmic,
Harapnicul cutumei, prea căzăcescu-i cnut.

Ce roade-mi bicuieşte cu duhul ei de fiară,
Cât spumega pe roibu-i învârtoşat de jar,
Cum mă sloboade-n ceruri cu zâmbete de-ocară
Şi jarul mi-l preaumple din dorul de amnar!

S-o frâng pe-o pagină? S-o-mprăștii?
E cam târziu! Cumva ...mi-am stins aleanul.
O s-o mai las. Voi face pre mireanul,
Dând de-a-nconjurul vorbei pe prea zbicirea măştii.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.