Hibernare atipică - Palaghia Eduard Filip

Nimicit,
nimicnicit,
învelit intr-o fondantă,
Ursulețul mic,
de pluș
Zace beat într o locantă.

A băut cinci faguri mari,
Cu celule din chitina
Unor struguri Murfatlari.
A băut chiar și albina!

Trântorii i-a pus la treabă:
Construiesc un teasc de ceară.
Poate pân' la primavară
O să -l termine. Nu-i grabă!

Dar invenția-i măreață :
Stupul învelit în teasc,
Instrumentul ce dezgheață
Mult mai bine ca un vreasc!

Hei, adio, hibernare!
Totul este tulburel,
Fagurele din rastel
Ne așteaptă în ninsoare.

O să uite de alune
Veverițele-n blănițe.
Pentru ele, doar din prune,
Alambicuri și fustițe.

Veselie, dans, beție,
Tot ce-alungă bietul creier
Va musti în agonie
Lângă prea-hulitul greier.

Gâzele ce-adorm prin struguri,
Jinduind stafide moi,
Vor uita de pini, de muguri,
Și-o să uite și de voi!

Peste gheața din ferestre,
Ca-ntr-un basm din Frații Grimm,
Se vor nevoi cu vin
Și cu gândul la neveste.

Poate numai lăutarii,
Înveliți în ghiocei
Să-i aducă iar la viață,
Ca un stârc urcat pe-un stei.

Poate ceața strânsă-n cete,
Cu arcașii ei de plută,
Să-i trezească. Să-i dez-bete
De înviorarea mută.

Nu contează! Iarna asta,
Prea-stăpânitor de stupi,
Ursulețul e năpasta
Care i-a trezit pe lupi.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.