Genotip - Palaghia Eduard Filip

Bizanț, Bizanț….ce ieri dădeai la-nchinători osândă,
Iconoclasmul asumându-l ca pe-un dat…
Ce ieri nășteai, din roșul de porfir, o cale blândă
Și fiecărei case îi lipseai icoana unui cat.

Bizanț, ce nou re-nvii !
Și cât răsunet… e-n clopotele ce nu pot să bată,
Câți ipochimeni cu urechi de vată
Se-ascund de ighemoniconul din pustii !

Constantinopole, ce nou te-arăți !
Tu, hidra idolatrilor năimiți,
Nici prea creștin, nici musulman,
O umbra de credintă-n ochii ipocriți.

Un fel de lume fără rost,
O urbe-ntinsă din neant către pustie,
O umbră fără vrednicie,
O lume fără adăpost.

De fapt, apocaliptice tărâmuri,
În care vor zburda doar cei corecți,
Politica shabatului, prin fumuri,
Și arderea de tot a celor înțelepți!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.