Epitaf la Crucea unui înger - Palaghia Eduard Filip

Cu toții-mi vor năimi prin cumpeni Nemurirea
Cu gânduri de prihană, cu lumânări de-albine.
În crucea nopții aspre, când mi-am murit din mine,
Am dezvelit prigorii prin tot ce-mi fuse firea.

S-au dedulcit la lespezi, groparilor dând piatră,
Mici lefegii de-opal printre sardanapalii,
Zvâcneau iconostasuri înfipte în vitralii
Și nimănuia ghesul - cel câine ce nu latră!

S-au înfruptat de-ofrande strigoii lumii vechi,
Au adâncit în carnea-mi pocale-nvăpăiate,
Am râs de ei și eu, și rănile-mi din spate!
Și-acum întrepătrund sintagme pe furate.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Palaghia Eduard Filip



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.