Pașii profetului - Lucian Blaga

PAȘII PROFETULUI


Mi-am înfipt călcîiele în stînci.

Ca să-mi arate cît mai mulți din aștri bolții
Pămîntul își apleacă munții-n calea mea
ca o cămilă umerii pleşuvi.

Ori unde-aș merge
prin mulțime
încărcat de visuri, care duc spre mare
pașii mei tainici ... sunt așa de tăcuți,
că nu-i aude nimeni împrejur, -
dar pașii mei tăcuți sunt așa de tainici,
că se aud pînă-ntr-al șaptelea cer.

Eu sunt profetul ; fantoma vremii nu m-atinge.
Pe unde am venit aici ?
- Pe calea laptelui ?
Un vînt aprins de goana prin deșert mi-azvîrle
nisip în ochi,
lăcuste-n plete -
și nările pustiului mi-adie-n drum
miresme de smochini.

Inimă,
de ce suspini ?

Străbat deșertul gol prin mărăcini -
și-mi număr urmele lăsate
printre stele,
printre spini.


Lucian Blaga - POEZII -1982

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga