Înlemni pădurea-n glasuri
Și nu poate să se miște,
Suspinând pe sub vozglasuri*
Trece-ncet un cârd de gâște.
Și durerea lor din țipăt
Pe frunziș de arbori cade
De ucide orice clipă
Și-orice fremătare arde.
Toate visele avute
Prin priviri de vânt se taie,
Pe cărările crescute
Cad să pară pălălaie.
Dar, de fapt, e rece focul,
Mută flacăra îi sună
Cum îmi bate nenorocul
Toaca caprimulg sub Lună.
Cu convingerea de faur
Frunze cad la rădăcină
Ca să încresteze-n aur
Pete oarbe de lumină.
De îmi pare că din fiere
Verde mierea toarnă fulgii
Și tăcere, și tăcere
Ce în suflet îmi ajunge.
Doar că simt mai mult tristețe
După cârdul dus spre seară
Cu ochi plini de frumusețe,
Dar cu inima amară.
* Vozglas - finalul ecteniei(rugăciune
de cereri ori mulțumiri)
Victor Bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Vă mulțumesc, dragii mei, că ați fost cu mine, onorându-mă cu așa frumoase cuvinte!
bragagiu (autor) marți, 06 octombrie 2015
frumoase versuri..
fiti binecuvantat!
danab marți, 06 octombrie 2015
frumoasa poezie....
teo.cristian marți, 06 octombrie 2015
Minunată ! Ți am mai spus cât de mult îmi plac poeziile tale ?
mirimirela luni, 05 octombrie 2015
Din nou minunata.Obiceiul de a folosi arhaisme ori regionalisme este o adevarata binecuvantare pentru cititor pentru ca nu toate ne sunt cunoscute si e pacat sa trecem pe langa ele. Minunat scrii!
stomff luni, 05 octombrie 2015
E minunată!
Remus Bajan luni, 05 octombrie 2015
Frumoase versuri....ma bucur ca le pot citi . Felicitari !
cristi luni, 05 octombrie 2015
Deşerturile nu sunt numai nisipoase. Există, de asemenea, deşerturi stâncoase, cu pietriş, de sare sau chiar de gheaţă. De exemplu, în Antarctica este un deşert de gheaţă, unde precipitaţiile cad sub formă de zăpadă.
Citate şi Maxime:
Valul este dorul mării de a săruta ţărmul. Lucian Blaga
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: