Te iubesc aici ... - Pablo Neruda

Te iubesc aici
Prin întunecații pini se dezvăluie vântul.
Luna-și împăștie fosforul peste apele rătăcitoare.
Aleargă zilele egale urmărindu-se.
Ceața se dezleagă în figurine dansânde.
Un pescăruș argintiu se smulge din amurg.
Uneori o velă. Stele înalte, înalte.
Sau crucea neagră a unei bărci.
Singure.
Câteodată mă trezesc și chiar sufletul mi-e ud.
Se-aude, rezonează marea îndepărtată.
Acesta este un port.
Te iubesc aici
Aici te iubesc și în zadar orizontul te ascunde.
Te mai iubesc încă printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele pleacă pe corăbiile acelea grave,
care curg pe mare către locuri unde nu mai ajung.
Mă văd deja uitat ca aceste ancore vechi.
Docurile sunt mai triste atunci când ancorează seara.
Îmi obosește viața inutil înfometată.
Iubesc ceea ce n-am. Ești atât de îndepărtată.
Plictiseala mea se luptă cu lentele crepuscule.
Dar vine noaptea și începe să-mi cânte.
Luna își învârte fusul visului.
Mă privesc cu ochii tăi cele mai mari stele.
Și cum te iubesc, pinii în vânt,
vor să-ți cânte numele cu frunzele lor de alamă.

traducere - g.Cristea


Aquí te amo…

Aquí te amo.
En los oscuros pinos se desenreda el viento.
Fosforece la luna sobre las aguas errantes.
Andan días iguales persiguiéndose.
Se desciñe la niebla en danzantes figuras.
Una gaviota de plata se descuelga del ocaso.
A veces una vela. Altas, altas estrellas.
O la cruz negra de un barco.
Solo.
A veces amanezco, y hasta mi alma está húmeda.
Suena, resuena el mar lejano.
Este es un puerto.
Aquí te amo.
Aquí te amo y en vano te oculta el horizonte.
Te estoy amando aún entre estas frías cosas.
A veces van mis besos en esos barcos graves,
que corren por el mar hacia donde no llegan.
Ya me veo olvidado como estas viejas anclas.
Son más tristes los muelles cuando atraca la tarde.
Se fatiga mi vida inútilmente hambrienta.
Amo lo que no tengo. Estás tú tan distante.
Mi hastío forcejea con los lentos crepúsculos.
Pero la noche llega y comienza a cantarme.
La luna hace girar su rodaje de sueño.
Me miran con tus ojos las estrellas más grandes.
Y como yo te amo, los pinos en el viento,
quieren cantar tu nombre con sus hojas de alambre.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc și eu, domnule Emilian Lican, pentru popasul liric și apreciere!
gabriel cristea
marţi, 24 noiembrie 2020



,Liniștea celui mai de temut pierat, tot în port se găsește...
,,Acesta este un port.
Te iubesc aici"
Am lecturat cu plăcere, vă mulțumesc pentru postare!
Emilian Lican
luni, 23 noiembrie 2020