Sărăcia - Pablo Neruda

Vai, nu vrei…
Te înspăimântă sărăcia…

Nu vrei să mergi
cu încălţămintea ruptă la piaţă,
şi să te întorci cu îmbrăcămintea învechită.

Dragostea mea, noi ne iubim,
aşa cum iubesc bogaţii, mizeria.
Noi o vom nimici
ca pe o măsea stricată
care muşcă de veacuri inima omului.

Dar nu vreau
să te temi de sărăcie!
Dacă, din vina mea, sărăcia
va bate
la poarta casei tale,
dacă te va văduvi
de condurii tăi auriţi,
să nu te văduvească de râsul tău,
care este pâînea vieţii mele!
Dacă nu poţi să-ţi plăteşti locuinţa,
du-te cu pasul mândru la muncă
şi gândeşte-te, dragostea mea, că eu te aştept
şi că, împreună,
noi suntem cea mai de preţ bogăţie
care s-a strâns pe pământ vreodată.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.