Mi-era sufletul o aripă vie și tulbure... - Pablo Neruda

Mi-era sufletul o aripă vie și tulbure...
o aripă speriată plină de raze și doruri
Era primăvară peste câmpii-nverzite.
Cerul era albastru, smarald - pe pământuri.
Ea - cea care mă iubea - muri în primăvară.
Încă-i mai văd ochii de hulub nedormind.
Ea - cea care mă iubea - închise ochii...seara.
Seară campestră, de-azur. Seară de àripi și zboruri.
Ea - cea care mă iubea - muri în primăvară....
și luă primăvara-n ceruri.

traducere - g.Cristea


Era mi corazón un ala viva y turbia...

Era mi corazón un ala viva y turbia...
un ala pavorosa llena de luz y anhelo.
Era la primavera sobre los campos verdes.
Azul era la altura y era esmeralda el suelo.
Ella -la que me amaba- se murió en primavera.
Recuerdo aún sus ojos de paloma en desvelo.
Ella -la que me amaba- cerró sus ojos... tarde.
Tarde de campo, azul. Tarde de alas y vuelos.
Ella -la que me amaba- se murió en primavera...
y se llevó la primavera al cielo.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.